Chelner: - Would you like something to order ?
Noi, pe rând: - Seafood chowder and sparkling water.
- Seafood chowder and diet coke.
- Smoked salmon and salad.
- Seafood chowder and a white wine.
Chelnerul: We have X types of white wine (si le enumera).
Unul dintre noi alege felul de vin.
Chelnerul: - Would you like a glass or a bottle ?
La care noi ne consultam în româna ca vrem o sticla întreaga, dar n-apucam sa confirmam, ca chelnerul spune hotarât:
- So you go for the bottle.
Pe ruta BlueAir Dublin-Bucuresti s-au vândut bilete pentru 28 de rânduri, desi avionul avea numai 25. No comment.
O cucoana care avea loc pe rândul 27, negasindu-l, merge la însotitoarea de zbor sa se plânga:
- Scuz mi. Uer ai sit ? Ai dont faind. Help mi ! - într-o engleza de baltoaca cu accent est european evident, ca sa va imaginati mai bine.
Însotitoarea de zbor îi raspunde frumos:
- Vorbiti româna ?
La care cucoana raspunde în româna, dar cu accent englezesc:
- Da, un pic. Dumneavoastra vorbiti, ca eu înteleg.
Discutia a continuat cu stewardesa vorbind în româna si cucona raspunzând în engleza ei de balta.
(poveste relatata de un martor ocular)
O alta întâmplare de pe ruta BlueAir Bacau-Dublin, relatata de Akritura:
"În Bacau erau vreo 3 cozi la check-in. Eu dau sa ma asez la una din ele, dar pentru ca era foarte aglomerat, ca sa ma asigur, o intreb pe tipa din fata mea: "pentru Dublin stati, nu?" Aia se uita la mine luuung, face o fata usor speriata, gen "nu inteleg ce spui" (desi cuvintul Dublin , zic eu, e destul de clar...) si apoi ridica din umeri si întoarce privirea, preocupata."O fi straina" zic..."sau surda, în pula mea".
Bun. Urc in avion. Într-un târziu, ma asez la geam, cuminte si cine crezi tu ca se aseaza linga mine?
Coreeect: straina surdo-muta. Se aseaza delicat ca o pisica (avea sandale cu toc si tricou cu buricu' gol) si m-a tratat cu "ignore" pâna la Dublin, ceea ce a fost bucuria mea. Stii doar ca sunt destul de tâfnoasa si nu-mi place sa ma împrietenesc cu straini în tren, avion, etc (sindromul scufita rosie). Si la un moment dat, dupa ce pornim, îsi scoate din posetica un ceva învelit in servetele: era un sandvis cu pârjoale...sau cu salam, n-as putea preciza exact continutul sandvisului, ca nu m-am uitat in gura ei, în schimb, mi-a fost greu sa trec cu vederea (respectiv cu mirosul) duhoarea ferma de usturoi. Bun, a mincat, s-a saturat, s-a culcat, ca ce era sa faca la atâta drum. Interesant si revelator a fost, insa, momentul Dublin: asteptam la banda de bagaje fiecare sa ne luam gentile si ea vorbea la telefon : "unde esti, ca nu te vad! Cum unde-s eu? Aicea, la bagaje! pai vino tu aicea la bagaje!!!"